Micii scriitori

    De unde credeți că vine zăpada și cine oare pregătește mici fulgișori ca să cadă pe pământ? Există o zână bună care face toatea astea. Ea se numește Zâna Iarna. Ea locuiește într-un minunat palat de gheață  cu cinsprezece etaje. Odată, în iarnă zâna coboară alături de mici fulgișori ca să o vadă toată lumea. > citeşte mai departe... despre Zâna Iarna

Primăvară, vino-n țară!

Primăvară, primăvară,
Vino iar la noi in țara.
Te așteptăm cu bucurie,
Cântece și veselie.
Ne-aduci flori și ghiocei,
Fluturași și mugurei.
Mielușeii pe Câmpie.
Zburdă și e armonie.
Veselă ești primăvara!
Rândunica vine iara
La noi cuibul să-și găsească,
Și copacii să înflorească.

Ghiocel, micuță floare > citeşte mai departe... despre Gânduri despre primăvără

Până nu demult nu m - am gândit la o semnificație anume, un loc unde mergeam și încă merg cu plăcere, un loc unde mă simțeam copilul de altădată. Am notat în carnețelul cu amintiri pentru prima oară „Palatul Copiilor Arad”, la vârsta de 8 ani. Am învățat lucruri noi și am întâlnit oameni deosebiți, fără de care Palatul ar fi o instituție fără viață. Diferitele activități pe care le ai la dispoziție în cadrul instituției nu fac decât să îți dezvolte abilitățile de comunicare și lucru în echipă. > citeşte mai departe... despre Ce reprezintă Palatul Copiilor pentru mine?

Ținea degetul pe rotița brichetei. Se uită cu frică la ea. Să o aprindă sau nu? Când era mică avea impresia că îi va exploda în față. Își aminti de Zippo-ul bunicului ei. Să o aprindă sau nu? Îi era puțin teamă. Dar, încet, lăsă degetul în jos. În timp ce rotița se învârti, se formă flacăra. Zâmbi copilărește, precum ar fi văzut pentru prima dată cum se aprinde o brichetă. > citeşte mai departe... despre Fluorescență

Simplitatea și intensitatea cu care simțim tot ceea ce trăim ne da speranța și puterea de a crea lucruri  minunate.

De ce e atât de greu să ne topim?

Vorbim o secundă iar după ne oprim

Înghițim în sec doar când ne privim.

Distanța dintre noi e ca un venin

Ce-și spune cuvântul doar când clipim.

De ce e atât de greu să ne topim?

Să lăsăm sufletul să vorbească pentru noi...

Mintea ușor să o golim,

Ca să putem să devenim doi.

Încă aștept un semn de la tine > citeşte mai departe... despre De ce e atât de greu să ne topim?

5.Hainele dansează în dulapuri

știai că hainele dansează noaptea

în dulapuri,

că se prind de mâneci și se îmbrățișează,

că își fură sărutări de ațe,

că se deșiră și se rup,

atunci când alte haine le întorc spatele?

tu știai că ele alunecă de pe umeraș,

doar ca să danseze noaptea în dulapuri?

1. Poezie fără nume

mi se face inima cârcel,

și-mi simt pulsul parcă tresărind izvoare,

și calmul apei mele interioare,

dispare. > citeşte mai departe... despre Hainele dansează în dulapuri

„Oamenii au fost creați să trăiască p-aceste meleaguri câtă vreme ‘or avea ei. Fiecăruia îi fusese făgăduită de la bunul Dumnezeu o rânduială ca să-și ducă zilele-n spate. Unii ajung la sapă de lemn și se-ntreabă cu ce-au greșit în fața Domnului, alții-și duc veacul năbușiți de la atâta bănet. Și să vă zic eu ceva, bucurați-vă de ce-aveți, Tatăl o să ne răsplătească într-o zi pentru osânda ce-o avem.”, vorbe de-acestea istorisea, sară de sară, Ileana, odraslelor ei prăpădite. > citeşte mai departe... despre Șase decembrie o mie nouă sute optsprezece

O elevă model pentru mulți dintre colegi, Ruja Roxana este de acum și o„vedetă” datorită vocii ei de aur. O olimpică de excepție la matematică și română, talentată într-ale artei, aceasta este una din mințile strălucite ale Școlii Gimnaziale nr. 5 din Arad.

Între muzică și școală > citeşte mai departe... despre Povestea unei fete uimitoare

Bună! Eu sunt Zombiedac Camperțiu
Sunt uriaș, musculos nevoie mare și sidefiu.
Eh… da! Sunt mic, cu-n mușchiuleț oleacă.
Și am doar un ban, un craniu, care imediat mâna-mi toacă.
(Ca o paranteză să vă zic, craniile mănâncă carne zombească!
E terific!) Și ca să-i rabd foamea urlătoare,
M-am decis să-l cheltui c-o lăcomie imensă, lăudăroasă…
În fine, înțelegeți voi: mare, chiar zguduitoare.
Îi dau pe intrarea-n clubul V.I.P unde petrecerea-i zgomotoasă.
M-am îmbrăcat cu cel mai monstruos costum!
> citeşte mai departe... despre Zombiedac

Ora de jurnalistică

Scriem și citim,
Ca să devenim jurnaliști.
Eseuri noi scriem,
Ca să devenim eseiști.

Avem nevoie de inspirație,
De creație și atenție,
Ștergem și apoi corectăm,
Pe site să le publicăm.

TOAMNA

Vara repede-a trecut,
Și toamna-n grabă a-nceput.
Cu-ale ei frunze ruginii
Și cu rod bogat în vii.

Dovlecii în câmp s-au copt,
Numără și tu până la opt.
Iată-mă din nou la teme
Și culcându-mă „devreme”.

LANCEA ALEXANDRA – > citeşte mai departe... despre Toamna - la Jurnalistică