Râsul cald şi faţa albă ca un nor curat de spumă
Mă îndeamnă să iau viaţa mai în râs, sau mai în glumă
Şi cântând, făcându-mi mutre, mă tot roagă să zâmbesc
Într-un mod hazliu şi vesel dar atât de nefiresc
Pentru anii ce îmi umplu şi trecutul şi visarea
Eu las joaca fără mine şi chem în şoaptă uitarea
Dar mă strigă, glasul dulce, clopoţel ce mă trezeşte,
Iar visarea mea dispare şi uimirea mea tot creşte > citeşte mai departe... despre Jocul
Nu mai plânge floare albă din al ochilor tăi lac
Ce strecoară stropi de rouă şi-n petale se desfac;
Ce te doare de te superi şi te-nchizi şi te închini
Ca o cumpănă de apă ce se leagănă bocind?
Ai dorinţe ne-mplinite, ai necazuri sau soroace,
Ai tu gânduri să te ţină trează şi să nu-ţi dea pace?
Nu împodobeai tu oare frunţi de cezari şi-mpăraţi
Şi covoare moi călcate de eroi şi de soldaţi
Fete tinere, fecioare te-mpleteau dansând cu tine
Pomenindu-te în cânturi de viori şi tamburine > citeşte mai departe... despre Floare albă
Plâng tramvaiele cu lacrimi de rugină,
veseli, acri, oamenii atârna în picioare:
coate goale, haimanale, huligani şi puşlamale,
fuste scurte, pijamale, veselie, râs şi jale,
şoapte, strigăte, rafale de mirosuri şi sudoare,
râgâieli, fum de ţigare, boschetari şi domnişoare,
tebecişti şi alţii care împletind alaiul
au ieşit la o plimbare,
cu tramvaiul. > citeşte mai departe... despre Plâng tramvaiele
Ieri am vomitat câteva lacrimi pentru mine
(sau pentru oricine)
(sau pentru nimeni)
Cine mai ştie
de-i moartă, de-i vie,
de Ea-i care plânge, de Ea-i care sapă,
izvoare de apă
(izvoare de sânge)
şi-mi umple şi-mi seacă
cu toate de-odată
şi gura şi ochii. > citeşte mai departe... despre De Dragoste
