În ograda Ilinucăi

Un pisic și un pisoi,
Buni prieteni amândoi,
Au pornit de dimineață
Ca să ”cumpere” o rață.

Dar cățelul vigilent
Ridică din coadă drept:
”Nu ți-e milă, măi pisic,
De un puiuț așa mic?

Are rață și rățoi
Și-or să plângă amândoi.
O familie sunt și ei
Cum ești tu și cu pisica,
Puișorii și bunica.”

Iar pisoiul, înțelept,
Își luă pisicul la piept:
”Cățelul are dreptate.
Așa faptă, nu se poate!

Vom aștepta cuminți
Boabe dulci de la părinți.
Ilinuca va veni
|Și frumos ne va hrăni.

Mulțumesc, dragă cățel!
Nu am fost atent defel!
Toți suntem ființe pe lume.
Fiecare cu al său nume.‘‘

Ilinuca strigă tare:
”Pisicuți, veniți la mama!
Hrana e foarte gustoasă
Și în bol acum se varsă.”

”Miau, miau, miau!” făcură ei.
”Ham, ham, ham! zise Grivei.
”Vino și tu la mâncare!
Am un os gustos și mare.

”Mac, mac, mac!” se auzi.
”Dragă rață, poți veni!
Am grăunțe minunate
|Să mâncați pe săturate:”

”Cotcodac, cotcodac!
Boabele și mie-mi plac!”
”Hai, poftește, de servește
Și frumos apoi vei crește!

Voi da și la puișori
Să crească și ei ca voi.
Toată lumea, la mâncare!
Este pentru fiecare!

Poezie scrisă de Zaha Marcela, prof. înv.preșcolar, Gradinița PP 22 Arad