De Dragoste

Ieri am vomitat câteva lacrimi pentru mine
(sau pentru oricine)
(sau pentru nimeni)

Cine mai ştie
de-i moartă, de-i vie,
de Ea-i care plânge, de Ea-i care sapă,
izvoare de apă
(izvoare de sânge)
şi-mi umple şi-mi seacă
cu toate de-odată
şi gura şi ochii.

Se luptă cu mine
sau cu oricine
sau poate nimeni nu ştie
de-i moartă, de-i vie,
de ea-i care-nvinge, de ea tot suspină...
(Aşteaptă să vină!)
Şi timpul şi vântul
vor spune, pe bune,
de Ea te tot bate, de Ea nu răzbate
să-ţi lege de poate
şi gura şi ochii.

Iar tu?
Sau oricine
(sau poate nimeni n-ascultă)...
Dar cine mai ştie
de-i moartă, de-i vie
de Ea îţi vorbeşte, de Ea te orbeşte,
te-nneacă cu apă,
murdară, curată
(sau e oravă?)
Cine mai ştie?
De-i moartă, de-i vie
de Ea te ridică din balta de frică
şi-ţi umple de lacrimi
şi gura şi ochii.

Opreşte-o odată!
Sau strigă să vină:
Femeie! Felină!
(sau cum o mai cheamă...)
sau cum mai arată,
sau cine mai ştie,
de-i vie, de-i moartă
de suflete poartă, de suflet te scapă
(de sânge, de apă)
Şi uite-o că pleacă!
Opreşte-o odată!
Sau strigă să vină!

Şi nu te ajută
nici gura, nici ochii...