Gânduri de vacanță de la Cercul de Jurnalism."Lanțurile ce astăzi mă leagă, sunt înfipte-n cimitire..."

Lanțurile ce mă leagă

Mi-e dor să scriu așa cum o făceam odată,
Mi-e dor s-aștern durere pe hârtie,
Mi-e dor de copila cea de altădată
Ce-și vărsa amaru-n poezie.

Nu mă mai regăsesc în ale mele rânduri,
Nu mai pot să scriu despre iubire,
Nu mai pot să scriu despre ale mele gânduri
Fiindcă lanțurile ce astăzi mă leagă, sunt înfipte-n cimitire...

Lanțuri care mi-au legat inima de dor.
Trei lanțuri, ce-au sfâșiat și sufletul în mine
Și-au ruginit fiindcă au fost udate cu lacrimi și strigăte de ajutor
Vărsate lângă trei morminte.

Trei lanțuri, primul este la mormântul cu numele de ,,FRATE"
Acesta doare fiindcă niciodată n-ai putut să-mi spui măcar o vorbă.
Al doilea doare pentru poveștile-adunate
Ani la rândul când cu tine bunicule stăteam de vorbă.

Iar ultimul mormânt poartă numele de ,,TATĂ"
Și este-acela ce sfâșie cel mai tare,
Doare pentru răni și pentru fiecare pată
Ce inima e nevoit-acum s-o poarte.

Trei lanțuri ce mi-au îngreunat și sufletul și inima
Și pe care acum trebuie să le port în spate.
Trei lanțuri ce-au început să-mi lase pe trup rugina
Și în urechi muzică de clinchetele de lanțuri sparte.

Au început atât de tare
Să mă strâng-aceste lanțuri!
Au început să doară de la inimă, la suflet,
Din cap și până în picioare.

Și lasă răni ce nu vor mai fi șterse niciodată,
Răni din care, atunci când voi muri, vor crește alte lanțuri lângă tine
Și vor rugini și ele când viața-mi, ajunsă în pământ, va fi udată
De cei ce se vor îmbracă cu ele și vor plânge pentru mine.

Pletea Lorena
Clasa a IX a
Colegiul de Arte Sabin Drăgoi
Cercul de Jurnalism, Palatul Copiilor Arad

O stea

Era o stea.
Cândva, undeva.
Printre galaxii se plimba,
Prin univers hoinărea.
Stralucea!
Chiar dacă nimeni nu o vedea.
Poate din când în când
Cânta!
Oricum nimeni nu o auzea.

Uneori șoptea,
Pentru că glas nu mai avea.
Alteori plânge,
Tristețea o răpunea.
Foarte rar mai și râdea,
Plină de fericire era -
Dansa, se juca, zâmbea.

Într-o zi,
Micuța stea
S-a gândit să plece undeva.
Și-a luat la ea
Câteva amintiri
Și câteva trăiri,
Din care a învățat... poate ceva.

Acum nu se știu multe despre ea.
Se știe doar că e fericită
Și își trăiește viața liniștită.

Vidican Alexandra
Colegiul Național "Vasile Goldiș" Arad
Clasa a-IX-a
Cercul de Jurnalism, Palatul Copiilor Arad

Nepăsător

Te vedeam altcumva, așa cred că mă vedeai și tu sau încă mă vezi
Nici măcar nu știu cum ești, îmi este greu să te înțeleg
Ești așa nepăsător ...
Nu îți pasă se nimic și nimeni, nu îți pasă dacă nu ești destul de
bun, dacă rănești pe cineva...
Ești așa indiferent... legat de tot.

Trăiești în fanatismul unui nepăsător,
Iar agonia ta față de trăiri este inexplicabilă
Precum fervoarea pe care o ai asupra unor lucruri care de majoritatea oamenilor sunt neapreciate,  tratate cu neinteres...
Așa ești tu ,nepăsător...
Așa că  am ajuns să dansez singură în pragul acestei prietenii,
Stau împreună cu umbrele speranței mele că pot să te fac un om mai bun
Să te fac să uiți că trăiești în fanatismul unui nepăsător...

Balint Melisa
Colegiul de Arte "Sabin Drăgoi " Arad
Clasa a -IX -a
Cercul de Jurnalism, Palatul Copiior Arad

Timpul

Timpul trece cum vrea el,
Și nu ne întreabă dacă vrem.
El pleacă mai departe,
Fără să ne lase o amintire aparte.

Timpul este un joc avid,
Și mereu mă frământă un gând rapid,
Un gând care îmi spune,
Să trăiesc doar cu persoane bune.

Timpul nu ne aparține,
Dar poate fi controlat chiar de tine.
Trăiește fiecare zi,
Pentru că ultima nu știi când va veni.

Bianca Hălmăgean
Colegiul Economic Arad
Clasa a-IX-a
Cercul de Jurnalism,  Palatul Copiilor Arad