Ce zici, dragă cititorule? Nu o să-ți vină să crezi! Dansează dragostea...

Dansează dragostea

Dansează dragostea cu noi
Atunci când pașii tăi plutesc.
Pe al valsului ritm magic
Râde și luna cu noi când dansăm.
Sub cerul plin de stele
Îmbrățișați ca soarele și luna
Două inimi bat pe ritm de una.
Dansează dragostea cu noi
Îmbrățișați pe o clapă de pian,
Vrăjită de ale noastre priviri
Se ascunde în suflet și în gând.

Anastasia Maria Solomie, clasa a VII-a, Cercul de Jurnalism

Iubire neîmpărtășită

Privesc in jur,
în calea ochilor-mi apari
clipesc, dorind să-ți vorbesc
iar tu... iar dispari.

dar de ce nu îndrasnesc să iți spun,
ca doar pentru mine te vreau
lumina ta, surasul tau,
traversează pentru o seară
acest perete care ne separă.

acea zi va veni
când tu vei descoperi,
iubirea dintre noi,
va învinge acest razboi.

Rotariu Denise, Clasa a VIII-a, Cercul de jurnalism

Iubirea
 

Iubirea e un colț de rai,
Unde tu mereu mai vrei să stai.
Și apoi dorești să o dai,
Împărtășiind, cu toții, tot ce ai.
Ea răsună ca un nai,
Când tu tocmai o cântai.
Rostind-o ușor ca pe un frumos grai,
Iar într-o lume fermecată mereu intrai.
Povestea de iubire o conturai,
Și astfel tu o îndrageai.
Te uimeai cum o creai,
Iar în versuri o ziceai.
Inima-i ca un picior de plai,
Pe care tu tocmai o doreai.
Tu mereu la ea visai,
Și iată ca acum o ai.
 

Andreea Lile, clasa a IX- a, Cercul de Jurnalism, Palatul Copiilor Arad

Cleștar și agonie

privește partea bună!
nu exista una.
priveste partea rea! 
n-am auzit de ea. 
ce vrei să privești atunci? 
cum mori și nu știi că o faci, 
căci ești atât de vie. 
tu te ai născut să pieri, 
prin trupu-ți să adie 
fulgi de cleștar în agonie 
să strice dulcea armonie 
a inimii ce-a învațat 
că moartea a fost odată vie. 
 
privește partea buna! 
care e aia? 
privește partea rea! 
n am auzit de ea. 
ce vrei să privești atunci? 
cum te zvârcolești, 
mâna morții o ocolești, 
cum privești la noi toți 
și știi că n ai să poți 
să iubești, să crești, să treci 
cum a trecut speranța mea cândva. 
 

Pătcaș Andreea, clasa a IX-a, Cercul de Jurnalism

Să nu uităm să iubim trandafirii…

    Trandafirul este o floare, știm cu toții, mici și mari. Trandafirul are rădăcină, tulpină, spini, frunze, flori… Nimic neobișnuit, nu-i așa?
    Totuși, trandafirul e cu mult mai mult decât o simplă floare. Este un simbol. Fiecare petală e unică. Petale mai mari, mai mici, mai intens colorate, mai puțin intens colorate, roșii, roz, albe, mov, galbene… și chiar albastre… trandafirul e un simbol, legând în inima lui ceva. Ceva, adică o amintire, o emoție, un sentiment, o nostalgie, un dor, un surâs…. Petalele se leagă una câte una, subtil, ducând la inima delicată a trandafirului… făcându-l puternic, frumos, deși pare atât de delicat. Fiindcă trandafirii nu se ofilesc niciodată. Fiindcă trandafirii sunt un simbol: simbolul sufletului nostru îndrăgostit.

Pero Ariana Pero, clasa a IX-a, Liceul Special „Sfânta Maria” Arad, Coord. prof. Carina A. Baba

Pentru ea

De-aş fi Eminescu,
O poezie ţi-aş dedica
De-aş fi Porumbescu
O baladă ţi-aş cânta.
De-aş fi Tomiţa
Portretul ţi l-aş picta
Dar eu cum doar
Inima mea
Pe care cu drag
Ţi-o pot da.
O vorbă bună
Un respect
E tot ce aştept.

Varsendan Sergiu, clasa a IX-a, Cercul de Jurnalism

Pentru el

De - aș avea putere, aș vorbi mai mult cu tine.
De - as avea curajul, ți – aș spune ce simt pentru tine.
Dacă as putea să fiu eu insumi, m- aș comporta normal, asa cum sunt eu.
Dar, îmi ceri mult prea mult, să fiu Eu...

Cum nu poți fi Eminescu, eu nu pot fi Veronica.
Cum muză pentru portret nu pot fi, nici portretul nu ți l- aș putea recrea
Nici inima mea nu sunt sigură că ți -o pot da.
O vorbă bună, un respect
E tot ceea ce pot să îți dăruiesc …

Balint Melisa, clasa a IX-a, Cercul de Jurnalism

Ce este iubirea?

Ce este iubirea?
Este acel sentiment
Cu fericirea
Vine pe moment.
Vine la pachet cu fluturași
Foarte poznași.
Din fiecare colt al inimii
Ce nu te poate clinti,
Din adâncul inimii.

Gligor Georgiana, clasa a VII, Cercul de Jurnalism

Iubirea

Iubirea este un sentiment de aur
Este lucrul cel mai de pret,
E ceea ce-l face pe om măreț. 
E ca un fir de ață subțire 
Care se rupe dintr-o prostie,
E valul ce-ți umple inima 
E barca ce te poate salva.
Iubirea este tarmbița care cântă în inima ta
Cu sunete scăpate intenționat de cineva.

Uncrut Madalina, clasa a VII-a Cercul de Jurnalism

Roo

Am fost la Zoo
Și am întâlnit-o pe Roo,
O ursoaică rafinată
Albă și catifelată.
Cu floricele după ureche,
O burtică fără pereche,
Ochișorii sclipitori
Ce luminează în mii de culori,
Cu pete albe
Și pernuțe pe labe.
Se bucura
Când pe mine mă vedea,
Dar acum e tristă
Deoarece acolo nu mai rezistă!

Pătru Maria Ștefania, clasa a V-a, Cercul de Jurnalism

O scrisoare misterioasă 

Într-o zi cu soare
Am primit și eu o floare,
Era de la prietenul meu
Pe care l-am admirat mereu,
Era un trandafir 
Iar de el, legată cu-n fir
Și prinsă cu o broșă mică,
În formă de pisică,
O scrisoare într-un plic...
Pe care nu era desenat nimic.
Pe foaie scria să ne întâlnim
Și pe o bancă să vorbim
Și am zis: de ce nu?
Și am plecat așa, hai-hu,
Să mă îmbrac în rochiță
Și să -mi pun și o fundiță!

Pătru Maria Ștefania, clasa a V-a, Cercul de Jurnalism

Draga mea cățelușă

Ești cățelușa pe care mi-am dorit-o mereu,
Ai părul negru ca al meu
Ești o rasă lup,
Iar, zilnic, eu mă ocup!
Dar să nu fii supărată,
Nu-ti sta bine mofturoasă
Și supărăcioasă.
Dar eu nu te cert,
Că ești partenera mea,
Și eu, oricând, cu tine m-aș juca!

Eva Bogdan, clasa a V-a, Cercul de Jurnalism

Pan, câinele meu
cel dulce

Pan, câinele meu
cel dulce
Câinele meu jucăuș
și bun
Stă lângă un prun
Și ronțăie un os
Iar lângă el stau eu
și cos.
După- amiază
Îi dau mâncare
Și după aceea
mergem la pimblare.
Când îi zic ceva,
El face altceva.
Este un câine
cu energie multă
Dar el nu prea mă ajută.
E cel mai bun animal
de companie.
Pentru el am scris
această poezie

Pele Alessia, clasa a V-a Cercul de Jurnalism

Un cățel pufos

Un cățelus pufos si cret plangea , ce-avea o urechiusă ciungă
În urma unui accident cumplit, acum una era mai lungă
Și suferea sarmanul cățelus, ca nu avea amici...
Ei, cu răceala, îl țineau deoparte, de parc-ar fi fost un arici
Nu-i vina lui ca l-au slutit, și de-i cățel, un suflet are fiecare
Si de-i trist dragul de el,nu i-a murit spiritul jucăus, ce-l are.

Măriuță Octavian, clasa a V-a, Cercul de Jurnalism

Azorel, cățelușul meu

Cățelusul meu pufos,
Toată ziua te joci!
Zi și noapte mă veghezi
Dar, mă mai și trezești...

E vorba de Azorel,
Un cățel cumințel.
El este iubitor
Cuminte și ascultător.

Codrean Teodora, clasa a V-a, Cercul de Junalism

Sora mea mai mare

am o soră, e mai mare
pe ea o iubesc foarte tare,
noi tot timpul stăm unite
și de părinți suntem iubite.
Mereu bine ne-nțelegem
Oriunde noi 2 mergem.
Noi bine ne potrivim
Și adesea mai glumim!
Din priviri noi bănuim
Cam ce-am vrea să ne grăim!
Pentru mine ea e ceva sublim
Mereu o să ne sprijinim!
Am avut ceva secrete,
Dar nu au fost deloc regrete!
Împreună de ne vezi,
Nu o să-ți vină să crezi,
Căci deși nu semănăm,
Multă lume încântăm!

Mnerie Alina Ioana, Clasa A V-A, Cercul de Jurnalism

Iubirea față de părinți

Iubirea față de parinți,
E o mare binecuvântare
Ascultă-i si cinstește-i,
Până la ultima lor suflare!

Mama a fost cea care mi-a dat viață!
Eram micuță și plângeam,
Iar mama, pe brațe, mă purta
Și la piept, ea ma strângea!

Mâna mamei... caldă mă liniștea,
Iar tata, cu drag, mă legăna
Și cântece frumoase,
El îmi fredona!

Cioban Dalina-Briana, clasa a VI-a, Cercul de Jurnalism

Iubirea adevărată
 

Iubirea adevărată trebuie să o întâlnești,
Cu toată lumea vrei să o unești,
Pe prietenii tăi să nu îi gonești,
Și niciodată să nu îi rănești.
Problemele trebuie să le răzbești,
Cu oamenii vicleni să nu vorbești,
Pe familia ta să o iubești,
Și, niciodată să nu uiți să zâmbești!
Iubirea, doar tu poți să o găsești,
Pentru ea nu trebuie să muncești,
Multe amintiri trebuie să trăiești,
Și niciodată să nu uiți rugăciunile cerești.
Iubirea adevărată vrei să o primești,
Trebuie mereu să știi să o dăruiești,
Și, niciodată să nu uiți cine ești!

Halmăgean Bianca, clasa a IX-a, Cercul de Jurnalism

Să te uiți la ceea ce este bun, în oameni...

   Trăim într-o epocă în care totul este pe cale să se schimbe. Dar, ce s-a schimbat de fapt? Pentru mine, schimbarea este un progres care necesită motivație, ambiție și consecvență. Pentru a putea schimba ceva trebuie să începi prin a te schimba pe tine însuți.
   Vor fi mulți oameni în viață care te vor descuraja, împingându-te să renunți la marile tale vise și sa te încurajeze să asculți vocea societății. Nu trebuie să te schimbi pentru cineva. Dacă nu te pot accepta pentru ceea ce ești, atunci nu-ți pierde timpul. Oamenii vin și pleacă din viața ta. Este foarte important să nu fii copleșit de greutățile vieții, ci să treci peste ele.
   Dacă ai un vis mare și vrei să-l îndeplinești, există unele riscuri, dar este important să iti amintesti că oamenii care nu își asumă riscuri nu pot reuși. Visele devin realitate numai dacă ai curaj, ambiție și răbdare să le urmezi. A împlini acest vis depinde doar de tine, de cât investești în tine și în educația ta.
   Dacă ești un om educat și evoluat din interior, vei putea să te uiți la ceea ce este bun, în oameni, să le pui deoparte defectele, să nu-i judeci și să poți discerne ceea ce este bun la toți cei din jur și să înveți de la ei . Nimeni nu este perfect și fără păcate. Dar iei ceea ce este bun și util de la toți și îți înveți lecția.
   Ori de câte ori doresti să renuți, reține: nimic din ceea ce meriți cu adevărat nu este câștigat cu ușurință! Primesti întotdeauna cât dai. Și... ai grijă de dorințele tale, să nu fie egoiste!
   Aruncă o privire înapoi în luna martie, când a început pandemia de coronavirus și eram cu toții blocați. Eram cu toții triști. Nu aveam voie să ieșim din case, nu ne puteam întâlni prietenii sau să ne bucurăm de o plimbare în parc. Dar te-ai întrebat de ce nu am fost mulțumiți de viața pe care am avut-o până atunci ? Ei bine, cred că a fost atunci când ne-am dat seama ce înseamnă o îmbrățișare, un sărut sau o strângere de mână. Numai în acel moment ne-am dat seama ce viață bună duceam, și nu am fost mulțumiți de ea. Atunci am început să ne bucurăm de fiecare lucru mic, am început să ne dăm seama cât de fericiți eram înainte ca toate aceste lucruri să se întâmple. Și ce învățăm din toate acestea? Invățăm faptul că trebuie să ne bucurăm de fiecare lucru și persoană înainte să fie prea târziu. Nu te judeca prea aspru pentru greșeli! Învata-ți lectia Și mergi mai departe!
   Ce zici, dragă cititorule? Putem schimba lumea, prin exemplul nostru pozitiv?

Bica Smaranda, clasa a VIII- a, Cercul de Jurnalism

Ce este iubirea?

Ce este iubirea
Sentiment de neînțeles,
C-atunci când te va prinde, nu vei avea de-ales.
Nu încerca să pari dur,
Nu-ți va ieșI, cât vrei de mult,
Căci orice demon, într-un final, e tot un înger ce-a căzut.
Și ca să concluzionez, tot ce-am scris mai înainte
Iubiți-vă puțin mai des și n-ascundeți ce-aveți în minte…

Jula Denis, Liceul Special „Sfânta Maria” Arad, Clasa a IX-a, Prof. coord. Baba Carina Anca

Din dragoste pentru tine, tată!

Tată, leagănă-mă pe-un picior,
pupă-mi fața, că mi-e dor,
strange-mă-n brațe, să simt, că-n ciuda inimii, strigă un dor.

Of, tată, ai plecat,
și departe de tine m-ai lăsat,
Of, tată, de-ar mai fi cineva ca tine...
Să mă legene pe-un picior, să-mi pupe fața, să nu-mi mai fie dor, și să mă strângă-n brațe, să nu-mi mai plângă inima de dor!

Tată! De-aș fi putut să îți spun, cât de mult te iubesc,
O, tată, de-aș fi știut că o să pleci.
Iubește, ochii pe care nu-i vezi,
Iubește, glasul pe care nu-l auzi și mâinile care nu te vor mai atinge.
Of, tată, ai plecat și sufletul cu tine mi l-ai luat…

Kugelman Nikolett, Liceul Special „Sfânta Maria” Arad, Clasa a IX-a, Prof. coord. Baba Carina Anca

Nota redactiei: Materialele au fost realizate in cadrul grupei de creatie literară, de la Cercul de Jurnalism, pentru Cenaclul Literar Menestrel, realizat în colaborare cu Radio Tv Unirea International. Desenul este realizat de Pătru Maria Stefania. Kugelman Nikolett, Jula Denis si Pero Ariana urmează cursul de Jurnalism.