Premii pentru Cercul de Jurnalism, la Concursul Național "Icoana Sufletului de copil"

Elevii Cercului de Jurnalistica au fost premiati, recent, la Concursul National "Icoana Sufletului de copil". Competiția de creație literară a fost organizată de Palatul Copiilor Alba Iulia si Clubul Copiilor Sebes.

Zâmbet luminos

Din văzduhul luminos
Cad steluțe până jos
Anunțând venirea iernii
Înaintea primăverii.
Mirosul de cozonac îi peste tot...
Dar, cum oare să mai pot
Să aștept să vină Moșul
Și să-mi umple mie coșul.
Cu cadourile dorite?
Pentru că am fost cuminte.
Iar, pentru anul viitor
Îmi doresc cadou zâmbetul unui om
Știu, îi prea mare acest cadou
Și nu încape nici sub brad
Căci sub mască e băgat.
 

Uncruț Andreea, clasa a IX, Premiul I

Sclipiri de iarnă

Din cer cad fulgi sclipitori
Ce se aștern ușor, ușor
Zâna Iarnă îi asteaptă,
Pe copiii zâmbitori.
Oameni de zăpadă albi,
Se zăresc printre brăduți
Cu ochi negri și micuți
Clinchete de zurgălăi.
Îl trezesc pe Moș Crăciun
Care pleacă în grabă mare,
La copiii nerăbdători
Ce-l așteaptă pe la geam
Cu cântece și tam-tam.

Anastasia Maria Solomie, clasa a VII-a, Premiul II

Globul fermecat
 

Era Ajunul Crăciunului pe cea mai aglomerat strada din oraș. Brazii, acoperiți de plapuma cristalină și moale de nea sclipeau în lumina stelelor. Ferestrele caselor luminau puternic, iar în ele se auzeau forfote gălăgioase.
În casa Mirandei încă se făceau pregătiri. Părinții ei împodobeau totul cu ghirlande și globulete. Dintre toate, preferata ei era un ghiveci în care plantase chiar ea o crăciuniță, floarea ce simbolizează Crăciunul.În spatele acestei flori se afla o legendă străveche.
Acum o mie de ani, pe dealurile Banatului exista o zâna puternică care făurise un glob. Acesta avea forma unui om de zăpadă. An de an, zânele din toate tărâmurile magice se adunau și umpleau globul cu daruri strămoșești: frumusețe, bucurie, creație, talent, glas melodios si câte și mai câte, iar din toate acestea, în ziua de 25 decembrie înflorea o grădiniță, semn că zăpada va trece.
Însă, într-un an Zâna Iarna se înfuria văzând că omătul ei pufos se risipea. A stat toată noaptea si-a cugetat. Într-un final...o idee întunecată i s-a pus în minte: “De dimineață, când floarea va înflori, se va duce și va smulge zece petale”.
Așa s-a și întamplat, a luat cele zece petale și le-a ascuns în zece țări diferite: România, Franta, Spania, Italia, Asia, India, China, Africa, Anglia și Ungaria. Făcând asta, floarea s-a ofilit, iar cele zece petale multicolore s-au făcut roșii ca sângele. Când zâna cea înțeleaptă s-a trezit, si-a dat seama ce s-a întâmplat și a chemat cele zece pisici care reprezentau zece culori diferite urmând să creeze un curcubeu ce va străpunge gheata. Ea însăși s-a sacrificat transformându-se în mijlocul care unește petalele și a lăsat-o pe sora ei, Solara, să conducă regatul. Zis si făcut, totul s-a petrecut, si Iarna văzând asta, a lansat promisiunea:” Promit pe fulgii ce se coboară pe ger, că peste o mie de ani mă voi întoarce și voi distruge floarea pentru totdeauna!”
Era legenda preferată a Mirandei deoarece chiar ea o învinse pe Iarnă, anul trecut.
Dar, asta e o poveste pentru altă dată...

Pătru Maria Ștefania, Clasa a-5-a, Premiul II

Dimineața de Crăciun

Bradul, frumos colorat
Când l-am văzut m-am bucurat!
Luminițe mici se aprind
Și-mi cântă un colind.
În dimineața asta
Mintea se duce
La cadouri minunate
Pe care, în copilărie, le deschideam
Și ne bătea zapada-n geam.

Curtean Teodora, clasa a V-a, Premiul III

Iarna 2020

Afară norii au început să cearnă în steluțe argintii. Fulg după fulg a căzut și pe jos s-a așternut o mantie albă. Era seară, iar Maria se uita pe geam, cuprinsă de priveliște. Becurile se aprindeau rând pe rând. Venise timpul. Maria împreună cu părinții ei au început să împădobească bradul cu mingiuțe mici, colorate și strălucitoare până când au ajuns la Regina bradului. Era foarte strălucitoare, galbenă, avea formă de stea. Acum așteaptă doar cadourile.

Maria s-a trezit dis de dimineață ca să vadă ce cadouri a primit. Când a văzut darurile, a fost foarte bucuroasă. Acestea erau învelite cu hârtii colorate cu panglici albe. A primit foarte multe jucării. S-a uitat pe geam. Iarna aceasta e de vis!

Pele Alessia, clasa a V-a, Premiul III

Iarna veselă

Iarna vine cu grămezi de nea
Peste dealuri, peste munți,
Și așterne-n curtea mea,
Un puhoi de fulgi marunți.

Ies copiii la zăpadă
Adunându-se cu sănii,
Sus pe deal se face coadă,
Fac și tumbe si mătănii.

Un copil cu nasul roș'
A-nceput să strige tare,
Asemenea unui cocoș,
- Haideți, veselia-i cât mai mare!

Cioban Dalina-Briana, clasa a VI-a, Premiul III

Cățelușul și iarna

Într-o zi de sâmbătă, doi cateluși se plimbau pe afară. Unul dintre ei a întrebat:
- Mami, de ce este tot alb pe jos?
- Scumpule, acesta este zăpada. Ea este albă ca spuma laptelui. Când vine iarna, o pătură pufoasă și albă se astearne pe jos.
Au continuat să se joace până când a inceput să ningă.
- Uau! Mi se schimba culoarea! Uite mami, nu mai sunt maro! Sunt alb!
- Dragule, nu ți s-a schimbat culoarea, doar a nins pe tine. Vezi tu, tot așa cu venirea ierni, vine și ninsoarea. Fără aceasta nu este zăpada.
Cele două animaluțe s-au dus acasă. Mama cățelușă observă că puiul ei este trist. Neștiind de ce este supărat, s-a dus sa îl inveseleasca cu mâncarea lui preferată. Acesta nu s-a înveselit. Într-un final îl întreabă:
- De ce ești trist?
- Pai...în ultima vreme nu a mai fost deloc soare! Iar de când nu este soare, cerul parca nu mai este vesel.
- Scumpule, cerul nu este trist, ci este mai alb caci din nori ninge, și de asta nu mai e soare. De fapt la începutul iernii începe sa nu mai fie soare. Uite! Ți-au venit prietenii. Poți sa te duci sa te joci cu ei prin zăpada pufoasa și albă!
Cățelușul și-a dat seama ce este cu zăpada strălucitoare, fulgii de nea și cu cerul alb, și s-a dus să se joace fericit cu ceilalți căței!

Codrean Teodora, Clasa a-V-a, Mențiune

Iarna e cea mai frumoasă

Iarna e cea mai frumoasă,
Dar și cea mai friguroasă.
Când stau la geam și văd că ninge
Fulgii sunt ca și o minge
Ce datorita vintului zboară
Și pe stâlp se înfășoară.
Omul de zăpadă îmi zâmbește călduros
Iar astăzi e Nașterea lui Hristos
Copiii-n zăpadă se joacă
Și vor un îngeraș să facă.

Curtean Ioana, clasa a V-a, Mentiune

Printre noi cei mici

Iarna cea voioasă
A sosit acum
Bulgări de zăpadă
Își fac loc pe drum.
Veselia -i mare
Printre noi cei mici
C-alergăm pe stradă
Ca niște voinici!
Iarnă mult frumoasă,
La noi să mai vii!
Tu-ntodeauna
Ne aduci bucurii!

Eva Bogdan, clasa a V-a, Mențiune

Ajunul Crăciunului în sat

Dincolo de geamul ferestrei, steluțele argintii cad din norii ca de vată și dansează liniștite spre pământ. Dacă nu ai ști că ninge, ai putea confunda fulgii cu niște petale de cireș care cad lăsând fructul să crească.
Afară este un peisaj grandios. Pe crengile copacilor stau grămezi mari de nea care se aseamană cu podoabele reci de argint. Zăpada cernută din văzduh a împodobit casele cu dantelă albă, iar drumurile le-a troenit pâna când acestea și-au pierdut și ultimul contur. Ninsoarea se așterne peste tot, lăsând orice speranță a naturii verzi să se împotrivească. Odată ce stratul de zăpadă se așterne, o liniște de mormânt pune stăpânire pe împrăjmuiri. Glasul vântului este singurul care străbate în peisajul înmărmurit.
Ploaia de fluturi albi se intensifică, iar ritmul dansului devine din ce în ce mai rapid și mai obositor. Prin geamurile înghețate se văd în case lumini. Pe mese sunt așezate multe bucate: sarmale, cozonac, turtă dulce, friptură și multe altele. Bradul cu luminițe colorate și globuri de diferite dimensiuni este nelipsit în casele din sat, iar sub acesta se află multe cadouri ambalate în hârtii colorate.
Ca în fiecare an, toți membrii familiei se adună la masă, râd, povestesc, își împart cadouri și mănânca din gustoasele și aromatele bucate care le lasă tuturor gustul și căldura cu care au fost gătite din suflet!

Mnerie Alina Ioana, Clasa a v-a, Mentiune
 

Magia iernii

Iarna bătea din nou la ușa mea,
Chiar nu știam de unde apărea,
Dar imi transmitea un sentiment care ma încânta,
Și să ies din casă mă îndemna.

Când am ieșit afară am văzut veșmântul alb al iernii,
Și felinarele aurii,
Care de abia mai puteau da lumina străzii,
Și multi, foarte mulți copii zglobii.

Când i-am văzut, m-am bucurat,
Știam că și iarna aceasta vom trăi clipe de neuitat,
La fel ca si iernile trecute,
Ne vom crea amintiri plăcute!

Ardelean Andra, clasa a VII, Mentiune

Iarna pe hârtie

Acum e iarnă! Da!
Este o minune,
Copilasii patinează
Și nenea Ionel schiază!
Zboară săniuțe pe pârtie,
Și pe a mea hârtie
Scrie mare:
Distracția apare!
Gina construiește un om de zapadă
Dan alunecă pe stradă
Elisa face o promenadă
Si Floarian cântă o serenadă!
Numai eu scriu pe hârtie
Această poezie..

.
Ionescu Erick, clasa a VII, Mentiune

Un tablou de frumuseți

Iarna vine încet, încet
Cu zăpadă și nămeți,
Peisajul abstract, complet
Cuprinde o varietate mare de frumuseți.
Și venind încet, încet,
În vântul rece, în care îngheți
Se adude un zgomot mic discret,
Despre diferite anotimpuri cu multe vieți.
Și răsună de departe un clinchet
Ce trezește tot sătucul care se scufundă în grele nopți,
Totul e alb, ca un pierdut portret...
Se distinge ușor un tablou de frumuseți.

Andreea Lile, Clasa a IX, Mentiune

Desenul din imagine este realizat de Jichici Iasmina, Palatul Copiilor Arad, prof. coord. Daniela Stana.