Povești de la Liceul Special Sfânta Maria."Cu cuie și cu dinți/Cu dragoste și suferință..."

Povestea unei fete sărace

    A fost odată ca niciodată o fată atât de frumoasă, blonduță cu ochii albaștri ca cerul, pe nume Tania. Fata trăia într-o casă mai sărăcăcioasă, având o viață mult mai tristă decât își închipuia vreodată cineva. După un timp, părinții Taniei hotărâseră să o mute la o școală, cu condiții mai bune. Tania, supărată de vestea că trebuie să își părăsească familia pentru un timp destul de lung, se întristase. În camera sa rece își puse valiza pe pat și își băgă câteva haine mai șifonate, și o poză cu tatăl și mama sa într-o ramă mai uzată. A venit și noaptea, fata se puse în pat să doarmă. O adiere de vânt intra prin crăpătura geamului.
    A doua zi, fata se trezi cu o mângâiere ușoară care venea de la mama sa, își deschise ochii și îi zâmbi spunând:
- Mamă, ești îngerul meu păzitor, un înger atât de minunat încât îmi apare zâmbetul pe față chiar și în cele mai grele momente!
Mama o pupă pe frunte și o luă în brațe. Tatăl Taniei intra în cameră pentru a-i spune să ia micul dejun, iar, după aceea să se pregătească pentru noul ei loc de școală. Tania se îmbrăcă și merse în bucătarie, ea se puse la masă iar tatăl ei o întrebă:
- Draga mea, aștepți să îți faci prieteni noi, ca orice copil?
Tania, cu lacrimi în ochi, își întreabă părinții: 
- Mamă, tată, credeți că ați făcut alegerea potrivită? Credeți că o să vă fie mai bine așa? Nu o să vă fie dor de mine?
Mama spuse:
- Tania, nu vorbi prostii, știi bine că noi vrem să îți fie bine, oriunde ești noi tot te iubim, micuța mea! Tania își luă  mama și tatăl în brațe ca un semn de mulțumire, pentru a le arăta că iubirea din familie e una minunată.
Tania merge în cameră pentru a-și lua valiza cu haine. Apoi, ajungând în stația de autobuz, se pune pe o băncuță. După o scurtă așteptare ajunge autobuzul. Căutând un loc, Tania se împiedică, rușinată de privirea oamenilor se ridică și se puse pe un scaun.
Uitându-se pe geam la orașul minunat, pe care până acum nu l-a văzut niciodată, adoarme. După o oră autobuzul ajunge la școală. Tania se trezește și, cu o bătaie rapidă de inimă, coboară din autobuz.
Se uită în jur și vede acea mulțime de copii din școală, fericiți, bine îmbrăcați, cu mulți prieteni, diferiți de ea.
Apleacă capul și merge în internatul școlii pentru a-și despacheta valiza.
   În următoarea zi, stând în clasă, niște fete se adună în jurul ei și una dintre ele o întreabă:
- Ai vrea să stai cu noi? dacă crezi că vrei să îți faci niște prieteni! Tania zâmbește, merge cu ele în curte și începe să simtă  că se acomodează.
    După trei luni de școală lucrurile începeau să se schimbe, copiii nu prea mai doreau să stea cu ea. Tania se întristă foarte tare și nu putea să înțeleagă din ce cauză sunt așa copiii. Luă decizia să plece acasă, la părinți în vizită. Ajungând acasă, deschide ușa și o strigă pe mama sa. Cu pași ușoari, mama vine la ea. Tania, atât de fericită că o revede ,fuge la mama sa în brațe ,își pune capul pe umărul ei și începe să plângă spunând:
- Mamă, mie cu voi îmi e bine, eu nu vreau să vă mai părăsesc niciodată, oricât de mică ar fi casa asta, oricum e viața aici, mie îmi e bine, vreau să știu doar că sunt cu voi! Mama o strânge în brațe și o sărută pe față. Tania o întreabă:
- Unde e tata?
Ea răspunde:                 
- A decis să ne părăsească, situația era prea grea și voia o viață mai diferită
Fata a simțit ceva dureros în sufletul ei când auzise acele cuvinte de la mama sa. Stând în pat își aduse aminte de toate acele amintiri cu ei, acele momente când se jucau toți împreună, acele clipe când îi citeau seară de seară cele mai frumoase povești.
    Într-o seară mama Taniei începu să tușească într-un hal groaznic.Tania a îngrijit-o cum a putut ea de bine, la fel cum o îngrijea și mama ei atunci când era bolnavă. Tania îi dădea multă iubire și atenție, nopți în șir, și  nu dormea dorind să se însănătoșească mama ei. Dar s-a întâmplat exact ceea ce nu-și dorea, mama ei se simțea din ce în ce mai rău, chiar și după 3 luni. Tania era într-o stare groaznică. După șapte luni veni și ziua mamei sale. În dimineața aceea își închise ochii într-un somn adânc, etern.

Nikolett Kugelman- cls. a IX-a

Liceul Special ”Sfânta Maria ” Ar ad

Din dor

Nu mă las
Viaţa m-a învăţat
Să nu mă dau bătută niciodată,
Întotdeauna m-am luptat
Cu cuie și dinți,
Cu dragoste şi suferinţă....
Am avut atât de multe lupte...
De mi-am dat şi sufletul.
Eu nu neg nimic,
Pentru că şi suferinţa
Te învaţă să iubeşti
Şi să-ţi dai seama în ce mod mergi,
Acum tu şi cu mine.
Sufletul meu,
Eşti sigur că n-o să te scap,
Cu preţul de a te urmări în lume,
Dar erai deja în gândurile mele,
Chiar dacă sunt cei care nu cred,
Nu-mi pasă...
Eu nu renunţ.

Nikolett Kugelman- cls. a IX-a
Liceul Special ”Sfânta Maria ” Arad

Am trăit

Am trăit murind într-una
Sub povara neputinței, asteptând să treacă ziua, luna,
Anul suferinței.
Am fugit de tine Doamne
C-aveam multe de făcut
Și asteptam mereu și asteptam mereu să termin acel veșnic început.
Dar ai fost mereu cu mine
Și m-ai așteptat întruna
Poate, poate când alunec, faci cumva  și-mi  prinzi mâna.
Tu dai mult, eu dau puțin
Și mă doare , Doamne, tare
Că acesta mi-e răspunsul la Iubirea ta cea Mare.
Fă din mine o rugăciune
Ce se-nalță tot mereu, cu tărie, cu credință.
Și cu dor de DUMNEZEU

Iacob Eunice- cls a IX-a
Lic Special ”Sfânta Maria” Arad

Fii Om

Nu înjosi pe nimeni în viață
Și nici de sus la alții nu privi
Nu ignora o lacrimă pe-o față
Poate într-o zi pe fața ta va fi !

Nu-l umili pe cel mai slab ca tine
Nu e vina lui că așa a fost creat,
Te vezi erou și lumea îti aparține
Dar uiți ca scări sunt doar pentru urcat

Nu neglija, ascultă și răspunde
O vorbă care ție îti pare-un fleac
Poate salva pe cel care-o aude.
Suntem egali , fii om cu fiecare
Lasă frumos pe unde ai să pășești
E o lege a vieții fără expirare
La fel cum dai, așa o să primesti

Iacob Eunice -cls. a IX-a
Liceul Special ”Sfânta Maria”, Arad

    În urma parteneriatului dintre Liceul Special ”Sfânta Maria” și Palatul Copiilor Arad, Cercurile de Jurnalism ( prof. Manuela Codrean),  Desen- Pictură ( prof. Daniela Stana), Teatru de Păpuși ( prof. Mihaela Andrei) și Ceramică ( director, prof. Raul Bocșe), s-a ivit șansa realizării unui proiect de incluziune a elevilor. Proiectul a avut ca beneficii cunoașterea și folosirea bunelor practici în realizarea activităților de incluziune, copiii de la Liceul Special ”Sfânta Maria” împreună cu copii de la alte școli din oraș au petrecut timp de calitate la Palatul Copiilor. S-a născut astfel dorința de a continua aceste activități creative, de aceea am realizat și pe WhatsApp un grup denumit ”Creativ și inovativ” unde elevii postează poezii, povestiri, desene, etc realizate de ei în această perioadă de izolare.

Prof. psihopedagog, Moț Ramona, Liceul Special ”Sfânta Maria ” Arad