„De ce ai ales o lume ca aceasta/ Când aveai atâtea de ales?”. Poezii din izolare.

CoVid 19

Coronavirusul e războiesc
Oamenii își cheltuiesc,
Toți banii din buzunare
Pentru că stau în izolare.

Izolarea este mare
Adeverința e supărătoare,
Polițiștii dau amenzi
Și curierii au comenzi.

Izoleta face ture,|
Chiar de e vreme tulbure,
Măști nu mai există
Până corona mai persistă.

Erik Ionescu, clasa a VI-a

Stăm în casă!

Stăm în casă din cauza unei pandemii,
Cu care se luptă oamenii, dar mai ales medicii.
Este foarte important să respectăm,
Tot ce de la Minister aflăm.

Acest virus, numit Covid-19 este foarte periculos,
De aceea trebuie să stăm în casă și să ne distrăm copios.
Iar, în timp ce ne bucurăm de familie,
Virusul va dispărea și vom trece cu bine peste această pandemie.

Ardelean Andra, Clasa a VI-a

Un alt tablou de primavara

Totul este ca într-o ramă
Liniștea parca îmi vorbește
La fereastră un greier plânge,
Cui să-i cânte o serenadă?
Străzile sunt triste și pustii
Dar pomii infloriți zâmbesc
Nu se aud nici glasuri de copii,
Doar micile albine prin flori mai rătăcesc.
E semn ca vine primăvara!
Natura toată e în sărbătoare,
Lacrimile și tristețea vor zbura
Când Dumnezeu ne da o îmbrățișare!

Solomie Maria- Anastasia, clasa a VI-a

Pe calea cea bună...

Când, la colțul străzii,
Te pândesc vagabonzii,
Știi sigur ce o să faci ...
Dar, când la umbra nucului,
Nici zbor nu-i de fluturi,
Nici umbra prafului,
Te sperii de propriile ecouri.
Și te gândești
Și îți amintești
Ce-a fost odată pe lume.
Copiii zburdau pe munte,
Iar, tu, saci umpleai de frunze,
Bunicul, nepoților le spunea basme,
Și toți se bucurau, la umbra nucului.
Acum, nucul plânge singuratic,
Copiii stau la geam amarnic,
Iar sărbătorile Pascale,
Odată serbate cu ouă și urale,
Acum se gândesc și ele,
Dacă mai au de ce să vină la mese.
Ai putea și tu scrie,
In minunata casă a ta
Ce pare colivie.
Mai poți face un lucru important acum,
Să te ferești de întortocheata pandemie,
Stând în casă cum, necum.
Da, e greu, dar când ai speranță,
Vei răzbate și această tragedie.
Lumea e un dar,
Nu trebuie distrusă,
Ci trebuie doar readusă,
Pe calea cea bună.

Truțiu Geanina, clasa a VI-a

Stând în casă va fi bine!

A fost odată, ca-n povești,
Un virus care ne-a speriat pe toți
Chinezii, Covid-19 l-au numit,
Că doar de la ei a venit
Și repede s-a răspândit
Semnul că a venit Covid.
E mai puțină pace,
Dar nu-i o bucurie
Să trăim o pandemie
Știu că aparent e greu,
C-am fost liberi mai mereu!
Stând în casă va fi bine!
Mă protejez pe mine cât și pe tine.
Acest virus este foarte rezistent,
Spală-te când intri-n casă,
Lucrează cât poți de-acasă!
Medicii nu îi găsiră încă leac,
Nimeni nu i-a venit de hac!
Noi împreună, coerent,
Ne protejăm prudent,
Până leac îi vom găsi
Și de hac îi vom veni!

Cioban Dalina-Briana, cls.a V-a D

Ale vremurilor brațe reci

Afară, rafale de vânt ne taie nemurirea-n două.
În cavou, la noi, e carnaval,
Carnaval de dureri și tristeste.
Am renunțat de mult la tine
Și la ce-am însemnat "noi",
Dar, cumva, încă te ții după mine.
Cumva, ești încă acolo
Și ai grijă să nu scap fără probleme
Din ale vremurilor brațe reci.
Cumva, pentru-n moment de uitare,
M-ai făcut să-mi fie dor,
De tine, de mine,
De noi, de amândoi.
Cumva, vântul de-afară m-a purtat spre tine,
M-a purtat spre noi,
M-a purtat până în ale tale brațe dulci,
M-a ridicat și-apoi, cu nerușinare, m-a spulberat.

Pătcas Andreea, clasa a VIII-a

Ce faci copilă, aici?

Ce faci copilă, aici, printre demoni,
Printre ochi murdari ce te-au condamnat,
Printre vagabonzi și priviri murdare
Și printre ființe care te-au uitat?
Ce faci copilă, aici, printre ziduri,
Printre negre lanțuri care te-au legat,
Printre strigăte și lucruri mârșave,
Și printre locuri care te-au schimbat?
De ce? De ce tot cauți copilă
Fericirea ce nu o vei găsi?
Pentru că aici, nimeni nu-ți dă milă
Și de iubit, nu te vor iubi.
De ce cauți copilă, printre minți bolnave,
Printre fapte grele ce s-au întâmplat,
Printre ură, frică, bătăi și abuzuri
Și printre răul ce aici s-a venerat?
De ce ai ales o lume ca aceasta,
Când aveai atâtea de ales?
Puteai să zbori sau să ocolești pata,
Dar totuși ăsta e drumul pe care ai mers...

Pletea Lorena, clasa a VIII-a

Poate pentru tine sau pentru voi, e doar un gest sau o alternativă la prea plictisitorul ,,Buna" sau ,,La revedere" . Dar, pentru mine, o îmbrățisare înseamnă un legămant, o promisiune sufletească. Când iau pe cineva în brațe, îl primesc cu adevarat în viața mea. Când ofer o îmbrățisare, o ofer din tot sufletul și îmi place să mă opresc și să îi ascult inima cum bate, să aud dovada că aceea persoană e aici și că trăieste. Iar, când fac asta, imi dau seama cât de fragil poate fi un om,  fie barbat, femeie sau copil. De acum, voi face tot posibilul să protejez aceea persoană, să îi păstrez cântecul sufletului viu,  așa cum l-am gasit, și l-am ascultat.

Habageru Mădălina, clasa a IX-a

Texte  scrise de elevii Cercului de Jurnalism, de la Palatul Copiilor Arad.

Desen realizat de Maria , clasa a VIII-a.