Povestea celor doi pinguini. „Să furi nu este frumos! Să vorbești deschis cu părinții și să ceri ajutor, este de folos!”

   A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti! A fost odată un eschimos care locuia împreună cu familia lui într-un iglu foarte frumos, la Polul Sud. Au reușit ei să se acomodeze și să cerceteze viața de acolo, într-o regiune mult mai friguroasa ca cea de la Polul Nord! Brrr!!! Și acest eschimos, pe nume John, mergea în fiecare zi la ora 8 dimineața, să pescuiască pește pentru familia lui. Doamna eschimos, Mary, pregătea peștele și cu toții se bucurau împreună de mâncarea gustoasă.

   Dar, într-o zi, în timp ce se afla la pescuit, observă că în găleata lui pentru pește, deși a reusit să prindă mai mulți, se afla doar unul singur! În momentul acela, eschimosul John, și-a dat seama că se întamplă ceva ciudat. “Cineva îmi fură peștele!" se gândi el. "Trebuie să fiu foarte atent! Nu am mai pățit niciodată așa ceva! Doar nu pleacă peștele singur din găleata!”
    Într-adevar, uitându-se în jurul găleții, ce să vezi? Niște urme de lăbuțe mici care semănau cu un evantai! „Aha, voi sta la pândă!" se gândi el. Și, punând peștele în găleata, s-a ascuns în spatele unei bucăți de gheată. Ce să vezi? Doi pui de pinguini au venit tiptil până lângă găleată și… haț! Au luat două bucăți de pește pe care le-au înghițit întregi și… au mai pus încă două bucăți într-o găletușă, plecând apoi cât au putut ei de repede!
  John, care era prieten cu pinguinii, nu înțelegea de ce aceștia au făcut o faptă atât de urâtă. „Să fure? De la el, prietenul lor? Și unde mai pui că pinguinii erau niște pui foarte cuminți!”. Îi cunoștea încă de pe vremea când se aflau în cuibul pe care îl încălzea cu drag tatăl lor…”Dar unde este acesta acum? Și mama lor? Off, sigur s-a întamplat ceva!” își spuse eschimosul John și…. merse tiptlil în spatele pinguinilor să vadă unde se duceau aceștia.
  Pinguinii mergeau repede, repede, fără măcar să privească înapoi. Au alunecat pe gheața ghețarului, apoi au înotat în apa rece și din nou pe gheață până au ajuns într-un loc în care s-au oprit. Acolo… tatăl pinguin stătea nemișcat, privind în zare să vadă când vor ajunge cei doi pui plecați la pescuit. Lângă el se afla mama pinguin care avea o aripă ranită. Într-o zi, pe când se afla la pescuit, o bucată dintr-un ghețar se desprinsese și îi lovise aripa stângă. Rana era urâtă iar tatăl pinguin stătea lângă ea pentru a o ajuta.
  Cum au ajuns, cei doi pui începură să spună:

- Tată pinguin, mamă pinguin! Am pescuit fiecare și am reușit să prindem și azi câte doi pești! Pe unul l-am mâncat și am adus și pentru voi.
- Bravo, dragii mei! Vă mulțumim! Suntem mândri de voi! le spuse tatăl.
Pinguinii erau fericiți văzându-și părinții bucuroși.
  Dar…eschimosul John a văzut și a auzit tot ceea ce au spus puii de pinguin… A stat și s-a gandit: „Este foarte bine că cei doi pui și-au ajutat părinții, dar nu este bine că aceștia au furat peștele meu! Trebuiau să îmi ceară voie! Eu le-aș fi dat pește și aș fi mers să o ajut pe mama lor. Dar acum? Acum mama este în suferință și mai mare și va fi foarte tristă din pricina celor doi pui. Trebuie să îi fac să înteleagă că au procedat greșit”.

  Astfel John s-a întors la locul unde pescuia el de obicei. A umplut gălețile cu pește. S-a dus la soția lui și i-a spus cele întâmplate. Apoi a luat-o cu el și pe fetița lor și au mers împreună la locul unde stăteau pinguinii. Ajunși acolo au tratat rana mamei pinguin și le-au adus și o găleată plină cu peste. Cu toții s-au bucurat! Dar cei doi pui au început să plângă, realizând că au greșit:

- Vă mulțumim că ați venit să ne ajutați mama! Dar noi trebuie să ne cerem scuze! Am vrut doar să ajungem mai repede cu peștele la mama noastră. Iartă-ne! au spus cei doi.

Părinții pinguinilor nu întelgeau ce se întâmplă….

- Mă bucur că ați înțeles acest lucru! Vă invit să pescuiți alături de mine! În fiecare dimineață, de la ora 8!

- Mulțumim!

Și de atunci cei doi pinguini mergeau și pescuiau împreună cu John.

Mama pinguin s-a vindecat și toți au fost fericiți!

Într-o zi, pe când se aflau la pescuit, puii de pinguin au spus:

- Trebuie să spunem și altor copii povestea noastră! Nimeni să nu mai facă ce am făcut noi! Să furi nu este frumos! Trebuie să vorbim sincer cu părinții nostri și cu prietenii care ne pot ajuta.

  Și asfel am auzit și eu această poveste și v-am spus-o și vouă! Țineți minte:

"Să furi nu este frumos! Să vorbesti deschis cu părinții și să ceri ajutor, este de folos!"

 Poveste scrisă de Zaha Marcela, prof. înv.preșcolar, Gradinița PP 22 Arad