Dor de Eminescu

Cu Eminescu am vorbit,

Stă pe o clapă la pian

Și recită an de an

Un poem fără sfârșit.

Este versul dimineții calde,

E mirosul florilor de tei,

Eminescu se întoarce

Să mai scrie pentru noi.

Ne e dor de Eminescu

De a lui file de poveste,

De un vers de dragoste

Eminescu este viu.

Anastasia Maria Solomie, Cercul de Jurnalistica