Ce vede o frunză în drumurile ei

Într-o zi când mă plimbam pe Malul Mureșului am auzit o voce:
-Giulia!
-Cine e acolo?
-Sunt eu, Frunză, din copacul din fața casei! Am fost dusă de vânt până aici. Te rog să mă duci înapoi acasă.
-Spune-mi un motiv ca să te duc înapoi!
-Giulia, eu știu ca ești o fată bună. Nu trebuie să fii rea cu o frunză care moare în fiecare toamnă și reînvie primăvara!
-Am să te duc acasă, dar cu o condiție!
-Care? Fac orice ca să fiu cu frații și surorile mele!
- Spune-mi ce vezi când ești dusă de vânt!
- Oooo… Păi văd multe: oameni triști și veseli, oameni sănătoși și bolnavi, oameni care îți arată pe față că au nevoie de indulgență ,care vor să spună cuiva poverile sufletului și multe altele.
- Vezi multe lucruri interesante! Bine, te duc înapoi acasă!
-Îți mulțumesc că mă duci acasă!
- Cu multă plăcere, Frunză!