Abisul scrierii

A scrie, o nesfârșită plăcere,
Care te invăluie in tăcere.
Incepi odată,
                 Termini niciodată.
Imaginației îi lași controlul
Ca să umple golul
Și să alunge norul
De pe pagina ta.
Uneori e rea, răsfățată,
Dar trebuie învățată.
Când citești, imaginază-ți
Că plutești,
Pe visuri dulci fără să chiulești.
                  O minune, eu ti-am rostit și acum eu te las fericit.