În vremuri de mult uitate, pe când Lizuca hoinărea veselă în curtea bunicilor săi alături de nelipsitul prieten Patrocle, într-o călătorie a sa prin Dumbrava Minunată, se făcu că aceasta descoperi un năsturel în formă de pătrat, cu colţurile colorate în culori diferite: roşu, galben, verde, albastru, iar partea din mijloc era o oglindă în care privindu-se, Lizuca îşi văzu zâmbetul minunat şi vesel şi îşi spuse: “ Cu adevărat, năsturelul acesta este unul minunat! “. Bucuroasă de descoperirea sa, vărî năsturelul în buzunar şi plecă mai departe. > citeşte mai departe... despre Zâmbetul mamei. “Ce nu este al tău, chiar de l-ai găsit pe drum, înapoiază, căci lucruri bune ți se vor întâmpla!”