Un pisic și un pisoi,
Buni prieteni amândoi,
Au pornit de dimineață
Ca să ”cumpere” o rață.
Dar cățelul vigilent
Ridică din coadă drept:
”Nu ți-e milă, măi pisic,
De un puiuț așa mic?
Are rață și rățoi
Și-or să plângă amândoi.
O familie sunt și ei
Cum ești tu și cu pisica,
Puișorii și bunica.”
Iar pisoiul, înțelept,
Își luă pisicul la piept:
”Cățelul are dreptate.
Așa faptă, nu se poate! > citeşte mai departe... despre În ograda Ilinucăi