Szilvia Elena Bogadi

A scrie, o nesfârșită plăcere,
Care te invăluie in tăcere.
Incepi odată,
                 Termini niciodată.
Imaginației îi lași controlul
Ca să umple golul
Și să alunge norul
De pe pagina ta.
Uneori e rea, răsfățată,
Dar trebuie învățată.
Când citești, imaginază-ți
Că plutești,
Pe visuri dulci fără să chiulești.
                  O minune, eu ti-am rostit și acum eu te las fericit. > citeşte mai departe... despre Abisul scrierii

Dragă toamnă,
Eu iți adresez ție
O scrisoare, cam târzie.
Ți-am trimis-o acum un an,
Și-a ajuns acum nu mult timp, într-un vechi lan.
Eu-s deja ruginie,
Și trăiesc pe jos, într-o mare ofilie.
Nemernicul vânt
M-a abătut din al meu crâng.
Acum zac, pe jos ofilită,
De năprasnicul vânt nimicită.
Toamnă, fugi, pleacă, eu îți zic!
Că de altfel mă umflu un pic.
       Și nu-ți asigur un viitor
                        Prea înfloritor!

Cu drag,
O frunzuliță mică > citeşte mai departe... despre Scrisoare către Toamnă