"Făptură chinuită de aspirație incurabilă"

Câteva  dintre creațiile literare scrise de elevii Cercului de Jurnalism...

Sentimente                                                    

Pentru a putea ști ce este un sentiment, trebuie să îl trăiești mai întâi. Trebuie să îndrepți ochii spre natură, spre cei ce te-au precedat și cei ce te vor urma, spre marii poeți, spre marii dramaturgi și micile genii aflate în fiecare om, pentru a putea descoperi tainele ascunse ale universului. Asfel, vei trăi sentimente morale, intelectuale, estetice, dar nu este suficient.

A ști, mai înseamnă a comunica și a înțelege, iar a comunica, necesită o stare trăită și simțită.

Dacă vei reuși să stăpânești arta de a crea sentimente, poți spune că ai înțeles, știi ce este un sentiment. Însă trebuie să cercetezi și să interpretezi felul în care te simți, pentru a ajunge cât mai aproape de a înțelege misterul vieții tale emoționale.

Poate că uneori vei simți mai multă durere, dar vei exprima mai multă fericire, devenind capabil să te bucuri de frumusețea clipei prezente.

Așadar, sentimentul, are mii de definiții, lăsând o urmă de mister în calea sa. Nu e ceva ce poți controla, e ceva ce poți declanșa, dar totuși poți învăța.

    Toți simțim, dar nu toți la fel. Unii preferă să își ascundă sentimentele în adâncul sufletului lor, lăsând o urmă de mister și de nedumerire, pe când alții se deschid, lăsându-și sufletul descoperit și fără apărare, așteptând să primească o lovitură în piept.

     Dacă ar trebui să întrebăm dicționarul, ar spune că sentimentul este un proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate. Dar nici acesta nu poate fi o definiție concretă, deoarece realitatea nu arată sentimentul pur.

Prin urmare, sentimentul e totul și nimic, artă și natură, lumină și întuneric. Sentimentul e ceea ce vrei tu să fie.

,,Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge,, (Nichita Stănescu)

Pletea Lorena, clasa a VIII-a

Stradă

Lumini pale și gălbui,
Picuri reci și albăstrui.
Cer întunecat, călător pierdut
O zi, o oră, un minut,
Cât timp să fi trecut?
Pași mărunți și încurcați,
Gânduri mari și naive.
Pe strada tăcută, micuțul călător înaintează.
Pe strada liniștită, micul călător visează.
Pe strada pustie, ființa gânditoare lăcrimează.
Oh, tu om chinuit de percepții,
Sărmane, chinuit de ani grei,
Făptură chinuită de aspirație incurabilă.

Belei Raluca Ștefania, clasa a VIII-a

Case, bani, mașini

Mă duceam astăzi la apartamentul meu imaginar din centru, pentru că la vila mea, tot imaginară, firește, se făcea curățenie. Știți acea curățenie care se face de două ori pe an? Da, exact, aia. Aia pe care ești obligat să o faci pentru că urmează un eveniment important, iar toate rudele se adună la tine. O înmormântare de exemplu. Oricum, în acea vilă inexistentă se făcea curățenie, iar eu cum mi-am terminat tura de la imensa corporție la care nu lucrez  - pentru că nu toată lumea lucrează într-o corporație imensă sau într-o cafenea cochetă la un colț de stradă- mi-am spus să-mi vizitez apartamentul din centrul orașului care nu îmi aparținea.

Îmi place cum toți credeam că vom ajunge să lucrăm în state, în corporații imense, că vom fi bine plătiți și vom ajunge bine plătiți și vom deține o vilă cu piscină e generația noastră, care se presupune că “trăiește în realitate’’. Acum da, săriți în capul meu. „Ahahahah, ești o incultă! Inculto, noi o să trăim în state și tu,  nu!’’

Revenind la chestii cu adevărat relevante: apartamentul și vila care nu îmi aparțin. E frumos să ai două locuințe, cinci  mașini  și să înoți  în bani. Foarte frumos, adică bănuiesc și eu că e frumos, nu am experimentat asta încă și probabil nici nu urmează să o fac. Dacă ar fi să ne luăm după toate chestiile aflate în social-media, nu există oameni care să nu se scufunde în bani...

Pătcaș Andreea, cls. a VIII-a

Martori

Martori la durere
La singurătate
Martori la tristete
Fără libertate.
Martori la povestea
Care nu există,
Martiri la iubirea
Unde ei asistă.
Martori chiar prin luptă
Martori prin privire
Martori la tortură
Martori prin gândire.
Marori la un zâmbet
Care este fals.
Martori și la dans,
La ultimul vals.

Libertatea

Libertatea-i atunci
Când vocea răsună,
Libertatea-i atunci
Când spui o vorbă bună.
Libertatea nu-i atunci
Când pușca la cap,
Îți stă cu trăgaciul
Să facă tic-tac.
Libertatea nu-i carușul
Ce zboară spre coaste
Ca să te răpună
Când ai momente proaste.
Libertatea e atunci
Când poți să faci ce vrei
Fără judecată
De la oamenii grei.
Libertatea-i atunci
Când traiești unde-ți dorești
Fără vreo restricție
Ca să poți să crești.
Libertatea-i momentul
Când rostești cuvântul
Fără să îți sară în cap
Întreg pământul.
Libertatea e clipa
Trăită la maxim, trăită din plin.
Nu e momentul acela
Când trăiești un chin.
Libertatea e ceea
Ce ai tu în tine,
Asta este libertatea pentu mine.

Pletea Lorena, cl a VIII- a

O nouă planetă

Noua planetă are formă de disc şi se află într-un alt sistem planetar, similar cu cel Solar. Sursele de energie, termică şi fotonică, sunt mai multe stele ce luminează bolta cerească, păstrând uniform temperatura pe întreaga planetă. Alternanţa dintre zi şi noapte se realizează prin mişcarea stelelor: ziua, acestea se alinează una lângă alta, iar noaptea, ele se așează una în spatele celeilalte, creând diferite constelații formate doar din câteva stele vizibile. Pe această planetă nu există exploatarea resurselor naturale, folosindu-se doar energia solară, eoliană și hidraulică.

Locuitorii planetei sunt tot oameni, ca și noi. Însă nu vă pot spune prea multe, deoarece nu îi cunosc prea bine. Animalele trăiesc împreună cu oamenii, deși asta nu înseamnă că toți sunt vegetarieni. Presupun că acolo există mult mai multe specii de animale decât pe Terra, consecința fiind însă dispariția speciilor gigant precum elefanții și girafele. Deasemena, nu există oceane, numai lacuri, râuri, fluvii și mări de dimensiuni mici.

Vălan Cristina, Clasa a X- a

În adâncul zăpezii

Ninge făra oprire
Fulgi mari reînvie
Zapada imbracă tot în calea sa
Pâna chiar și casa mea
Brazii se îmbracă
Într-o haină groasă
Zăpada se așterne peste lume
Și clopoțeii încep să răsune
Draga noastra iarnă
Vin-o și revin-o
Du-ne geruri albe
Și multă lumină!

Șerban Luana Maria a-VII- a

Un Om

Înseninat al său chip
Te face sa zâmbești
Iar ai săi ochi
Te fac să te gândești
La un ocean liniștit.
La un frumos răsărit.
La un câmp cu flori,
O senzație cu fiori.
Dar e doar un om obișnuit
Pentru alții
Însă pentru mine
Până și al său nume,
Mă umple de fericire.

Huszar Hanna

Clasa a VII-a

Timpul îngerilor

Timpul lasă amintiri,
Și multe povestiri,
Despre luna feerie,
Într-o călătorie,
Plină cu peripeții,
Care țin timp îndelungat,
Într-un cufăr fermecat,
De lume uitat
Într-un loc minunat
De îngeri protejat
În jocul tău și al meu
Însoțit de zâmbet mereu!

Bica Smaranda, cls. a VII -a