Secretul unei frunze

În noapte târziu
Am mers să iau un interviu
Unei Frunze, care mă aștepta
Chiar lângă casa mea.

-Frunzo, bună!
Frumoasă lună,
Chiar azi e,
Dar se ascunde repede!

Uite, în tine eu am încredere,
Că tot adevărul mi-l zici
Fara să uiți parti mici
Nu ai voie nimic să omiți

-Buna, zise frunza mea
Chiar e frumoasa luna ta!
Straluceste deasupra mea
Ca o rara stea!

-Hai, să începem cu o întrebare simpla:
Vantul pe unde te plimba?
Te rostogolește cumva
Faci o tumbă undeva?

-Din copac ma ducea așa,
Trec de casa ta
Și într-o aventură pornesc.
Vreu un secret să-ți împărtășesc:

Oamenii cred că noi ne veștejim
Si că puțin mai trăim,
Dar noi, la un SPA mergem,
Și așa, de aceasta dimensiune trecem.

Ajungem în lumea frunzelor
De care mi-e tare dor.
Ador să plec de pe Pământ
Să nu fiu spulberată de vânt.

-Ce frumos,
Dar rautacios, cred eu !
Voi ne mintiti, nu ne iubiți,
Asa cum rasa mea apreciază specia ta.

M-am saturat de tine,
Pleaca de la mine!
Nu te mai întreb nimic
Plec, ma ridic!

-Nu trebuia sa-ti zic acest secret, frunza zice-ncet,
Of, acum amarnic regret!
Toata lumea va afla
Si va fi numai vina mea!

Am alungat acea mincinoasă
Părea prea rautacioasă.
Secretul ei îl voi dezvălui
Şi pe toţi îi voi uimi.

Ma vor aplauda, aclama
Lumea, regină mă va declara.
Trebuie sa concep un plan
Ma avânt cu mare elan.

Propun anahilarea acelor specii
Care apartin regatului SPA
Dacă planul meu reuseste
Poate că frunza începe şi se vestejeşte!

Acum sunt a lumii conducătoare,
Secretul acesta mă face mare.
Supusele mele frunze ma elogiază
dar, totuşi, oamenii mă detronează.

Am revenit acasa
Si scriu la masă,
Ce mi s-a arătat
Parcă acum o mie de ani s-a întâmplat...