Zombiedac

Bună! Eu sunt Zombiedac Camperțiu
Sunt uriaș, musculos nevoie mare și sidefiu.
Eh… da! Sunt mic, cu-n mușchiuleț oleacă.
Și am doar un ban, un craniu, care imediat mâna-mi toacă.
(Ca o paranteză să vă zic, craniile mănâncă carne zombească!
E terific!) Și ca să-i rabd foamea urlătoare,
M-am decis să-l cheltui c-o lăcomie imensă, lăudăroasă…
În fine, înțelegeți voi: mare, chiar zguduitoare.
Îi dau pe intrarea-n clubul V.I.P unde petrecerea-i zgomotoasă.
M-am îmbrăcat cu cel mai monstruos costum!
Da…ce glumă bună! Nu e chiar atât de bun.
Arăt ca o prințesă tocmai machiată
Mai degrabă, tocmai din turn salvată.
Acum să reluăm povestea de adineaori.
Am mers la clubul V.I.P din colțul străzii.
Știam că o să văd cei mai înfometați balauri,
Iau eu fiind doar o treime din a lor cantitate a prăzii.
Mai aveam doar câțiva pași până la ușa (intrarea) blănoasă
Care deschidea calea către o lume monstruoasă,
Ce era de fapt puturoasă,
Dar aici, dansau și se distrau adevărații monștrii întunecați.
Intru și… un icnet scot.
Să mă mișc nu mai pot.
Muream de frică în interiorul meu abisal.
Toată gloata monstruoasă la mine se uita,
De parcă eram un desert fenomenal,
Sunt sigur că mă mai și gusta.
Le vedeam ochii cu sânge proaspăt mâncat,
Colții lor îmi provocau un ambulant zbierat.
Vampiri, zâne rele și vrăjitoare
Vârcolaci, ce să mai zic, fantome și ale nopții fiare.
Toți se holbau la mine neîntrerupt și înfricoșător.
Deodată pe sus am fost luat,
De o matahală cu miros dezgustător.
Mersul lor 3 minute a continuat,
Până când din club, pe o ieșire secretă, am ieșit
Și într-un cimitir am nimerit.
Gloata până la o masă de piatră m-a dus
Unde m-a așezat orizontal, deși m-am opus.
Deodată aud murmurul lor pătrunzător:
-Ai intrat într-un sanctuar cu o magie neprefăcută
Piei acum pentru greșeala făcută!
-Ce?! Nuuu! N-am știut, vă rog, cruțați-mă!
-Vorbești degeaba, începu gloata, să știi!
-Nu! Vă implor! Eliberați-mă!
Dar era prea târziu că matahala luase un topor și…
-Zombiedac, strigă o voce caldă, e timpul la școală să te descompui !
-Nuuuu! continuă să strige al nostru personaj iubit.
Ce!? A fost doar un vis, pfiu. Bine, mamă, dar azi prăjiturică sa-mi pui.
Și aici se încheie povestea lui Zombiedac,
Un zombie care nu-i chiar un gândac.